CECAEN Rev 3
EN RO
Secțiuni Ghid de Corelare Despre Proiect Contact
Grupă 191

Fabricarea produselor de cocserie

Această categorie economică se referă la producerea de cocs, un combustibil solid obținut din cărbune, utilizat în principal în industria siderurgică. Include și fabricarea subproduselor precum gudronul și gazele de cocserie. Practic, este vorba despre procesarea cărbunelui pentru a obține materiale esențiale pentru fabricarea oțelului și alte aplicații industriale.

Activități Incluse & Aplicabilitate

  • ✅ Producerea de cocs și semicocs din cărbune Producerea de gudron și smoală Producerea de gaze de cocserie Producerea de alte produse chimice derivate din cocserie (benzen
  • ✅ naftalină
  • ✅ etc.) Producerea de brichete de cărbune

Activități Excluse & Restricții

  • ❌ Producerea de cocs din turbă (inclus în CAEN 0892)
  • ❌ Producerea de gaze naturale (inclus în CAEN 0620)
  • ❌ Producerea de produse petrochimice în afara cocseriei (inclus în diviziunile 19-20)
  • ❌ Fabricarea cărbunelui activat (inclus în CAEN 2014)

Structură subordonată

1910 Fabricarea produselor de cocserie
→

Analiză Detaliată & Informații Comerciale

Fabricarea produselor de cocserie, codificată CAEN 191, reprezintă o ramură industrială esențială pentru economia românească, în special prin legătura directă cu siderurgia și producția de oțel. Deși nu este un domeniu vast ca număr de companii, impactul său este semnificativ, deoarece cocsul rămâne un combustibil și un agent reducător indispensabil în furnalele înalte. În România, această activitate este concentrată în câteva unități mari, care deservesc industria metalurgică autohtonă și, parțial, piețele externe. Evoluția sectorului a fost marcată de tranziția de la o economie centralizată la una de piață, care a dus la restructurări și modernizări tehnologice. Provocările antreprenorilor din această nișă includ costurile ridicate ale materiilor prime, fluctuațiile prețului la energie și cerințele tot mai stricte de mediu, având în vedere emisiile generate de procesul de cocserie. Pe termen lung, sectorul trebuie să facă față presiunii pentru decarbonizare și să caute soluții inovatoare, cum ar fi captarea și utilizarea dioxidului de carbon. Cu toate acestea, cocsul rămâne greu de substituit în anumite procese industriale, ceea ce îi asigură o anumită stabilitate. Pentru antreprenorii care activează aici, eficiența energetică și gestionarea deșeurilor sunt factori critici de succes, iar colaborarea cu industria siderurgică este vitală. În ansamblu, CAEN 191 ilustrează cum o activitate aparent de nișă poate avea un rol central în lanțul valoric industrial al României.